Cetatea Făgăraşului
Cetatea Făgăraşului, unul dintre cele mai impunătoare monumente din ţară, a avut un trecut zbuciumat presărat cu numeroase asedii, schimbării de proprietari,fiind pe rând reşedinţă voievodală şi apoi reşedinţă princiară.
Istoria cetăţii Făgăraşului începe în sec XII – XIII, când, pe locul actualei cetăţii de piatră, a fost construită o cetate din lemn şi pământ, înconjurată cu un val de pământ şi palisadă. Din păcate avem puţine informaţii despre această primă fortificaţie a Făgăraşului, şi acelea în urma unor săpături arheologice care au scos la iveală trunchiurile de copaci din care era alcătuită palisada. Urmele cetăţii de lemn păstrează toate dovada unui incendiu care se pare că a distrus această fortificaţie; acest incendiu poate fi pus în legătura cu marea invazie tătară de la 1241, când trupele mongole au pătruns în S Transilvaniei prin pasul Turnu Roşu de unde au înaintat spre Braşov şi Sibiu. Mai mult ca sigur că ei sunt cei care au incendiat Cetatea de lemn de la Făgăraş care astfel şi-a încetat existenţa.
Construcţia cetăţii de piatră din Făgăraş a început în anul 1310, când Ladislau Kan (Apor), voievod al Transilvaniei, a început construcţia primului turn al cetăţii ( Turnul Roşu), turn care va avea rolul de donjon. După această construcţie nu mai avem date sigure privind următoarele faze de construcţie ale cetăţii până în sec. XVI, deoarece cetatea va intra sub stăpânirea domnilor Ţării Româneşti.
Primul care va stăpânii Tara Făgăraşului va fi Vladislav Vlaicu, care va primi acest domeniu în 1368 în urma tratatului de pace semnat cu regele maghiar Ludovic. După Vladislav Vlaicu, domnii Ţării Româneşti vor stăpânii aproape fără întrerupere Ţara Făgăraşului până în timpul lui Radu cel Frumos. În această perioadă este mai mult ca sigur că aceşti domni, care au făcut numeroase donaţii de sate din Ţara Făgăraşului boierilor locali si celor de la sud de Carpaţi, au continuat construcţia cetăţii pe care o stăpâneau. Evoluţia Cetăţii Făgăraşului, şi transformare ei într-o importantă fortificaţie a Transilvaniei, reiese şi dintr-un document al lui Ioan Corvin de Hunedoara, care în 1455 numeşte la Făgăraş doi castelanii, ceea ce însemna că această fortificaţie a evoluat, fiind condusă de un castelan.
După ce domnii Ţării Româneşti vor înceta să mai stăpânească efectiv Ţara Făgăraşului, aceasta va fi donată Universităţii Săseşti, pentru ca mai apoi să intre în stăpânirea mai multor nobili transilvăneni.
În anul 1528, Ţara Făgăraşului, deci şi cetatea, vor intra în stăpânirea lui Ştefan Mailat, nobil român din Comăna şi Ţânţari, (sate din Ţara Făgăraşului), care va începe transformarea cetăţii în castel. Ştefan Mailat va investi masiv în construcţia cetăţii Făgăraşului deoarece avea nevoie de un sprijin puternic pentru a-şi putea pune planul de a ajunge principe al Transilvaniei în aplicare. Astfel, Ştefan Mailat înconjoară cetatea cu un nou zid de apărare în care înglobează şi turnul barbacană (turnul porţii), transformând astfel fostele spaţii de apărare în spaţii luxoase de locuit. De asemenea el construieşte nivelul 2 al laturii de sud, nivel ce se va numi „casele lui Mailat”. Urmaşii săi vor continua dezvoltare cetăţii, astfel familia Bathory, care se va înrudi cu Ştefan Mailat prin alianţă, va începe construcţia nivelului 2 de pe latura de nord şi de asemenea,va construi nivelul 3 de pe latura de sud. Tot în timpul bathoreştilor va începe construcţia bastionului „Toboşarului” , în colţul de sud-est, bastion ce se va mai numi şi Bathory.
În timpul lui Mihai Viteazul, cetatea va trece în stăpânirea acestuia ; el se va preleva de un vechi drept al principilor transilvăneni şi o va dona soţiei sale, Doamna Stanca. Aceasta va stăpânii cetatea Făgăraşului un an de zile, ca după moartea lui Mihai Viteazul să rămână încă o perioadă de timp între zidurile ei, de data aceasta ca prizonieră.
Ultimele faze ale construcţiei cetăţii au loc în secolul al XVII – lea. Astfel, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, este cel care vă construi încă 3 bastioane şi va termina unele construcţii începute de bathoreşti. Familia Rakoczy este ultima familie de principi ai Transilvaniei care va aduce modificări substanţiale cetăţii Făgăraşului. Astfel, ei vor construi corpul de gardă de pe latura de sud, vor reamenaja lacul (care va fi şi pietruit) şi vor construi şi o casă a husarilor (grajduri) în afara cetăţii.
Începând cu sec al XVIII, Transilvania, deci şi Ţara Făgăraşului, vor intra sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Începând cu acest moment va începe declinul cetăţii Făgăraşului, căci fosta reşedinţă princiară va fi transformată în garnizoană militară si va rămâne aşa chiar şi după Marea Unire din 1918, singura modificare fiind că armata austriacă va fi înlocuită cu cea română.
După al –II – lea Război Mondial cetatea Făgăraşului va trece prin , probabil, cea mai sumbră perioadă sin istoria sa. Astfel, începând cu 1948, cetatea va fi transformată în închisoare politică comunistă până în 1962. În această perioadă, între zidurile care odată găzduiau Dietele ţi balurile Transilvaniei, s-a strecurat tortura şi chiar moartea, numeroşi deţinuţi ai cetăţii murind aici.
După 1962, cetatea va fi restaurată şi între zidurile ei vor lua fiinţă Muzeul Cetăţii Făgăraşului şi Biblioteca Municipală a oraşului, instituţii ce funcţionează şi astăzi în aceleaşi spaţii.
De-a lungul existenţei sale, cetatea Făgăraşului a avut un rol deosebit de important în apărarea Transilvaniei, fiind cea mai bine apărată fortificaţie din sudul Transilvaniei. Ea a suportat de-a lungul istoriei sale numeroase asedii din partea: turcilor, maghiarilor, românilor, austriecilor, asedii care s+au soldat toate cu un eşec, cetatea nefiind niciodată cucerită prin forţa armelor, doar în câteva cazuri fiind nevoită să cedeze datorită trădărilor. De asemenea, cetatea a reprezentat în secolul al XVII – lea şi reşedinţa principilor Transilvaniei, aici ţinându-se numeroase Diete ale Transilvaniei, dintre car5e cea mai importantă fiind cea din 1688, în care s-a hotărât alipirea Transilvaniei la habsburgi. Tot în cetate au fost primite de către principi numeroase delegaţii internaţionale, ale turcilor, austriecilor, trimişi ai Papei, etc.
Din păcate, după narea restaurare din anii 1960, cetatea nu a mai intrat în nici un program de reabilitare, motivele rămânând necunoscute. Ţinând cont de importanţa ei (este una din acela mai bine conservate cetăţi din Europa), este păcat că a fost ignorată de absolut toată lumea care ar avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte alocarea de fonduri necesare restaurării. Din păcate, administraţia locală nu poate finanţa singură un asemenea proiect, fiind totuşi vorba de milioane de euro. Această ignoranţă se poate vedea astăzi în zidirile cetăţii care stau să cadă, în corpul de gardă de sud-est, care este distrus în proporţie de 80 % precum şi de alte spaţii care se prezintă într-o stare deplorabilă. Este păcat ca un monument care a rezistat sute de ani zecilor de asedii şi perioadelor de restrişte să fie distrus de ignoranţa noastră, de aceea sperăm într-o finalizare cât mai curând, şi cu un mare succes, a proiectelor ce privesc transformarea cetăţii într-unul din cele mai importante puncte de atracţie turistice din Transilvania şi chiar din ţară.
Şchiopu Iulian Marius, muzeograf
Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat”
Schiopu81's Blog 