Monumente din Ţara Făgăraşului…
PALATUL BRANCOVENESC
Şchiopu Iulian Marius
Data construirii acestui palat, distrus în decursul timpului, nu ne este cunoscută deoarece inscripţia pusă de primul ctitor a dispărut. Construirea sa trebuie pusă în legătură cu dorinţa domnului Constantin Brâncoveanu de a-şi asigura un loc de refugiu în Transilvania, pentru a scăpa de primejdia ce o reprezentau pentru el otomanii. Se ştie că la 1695 voievodul a înaintat o cerere pentru a i se acorda permisiunea de a se refugia la nevoie în provinciile imperiale, cerere aprobată în 1701 de Curtea Imperială. Este foarte posibil ca palatul de la Sâmbăta de Sus să fi fost construit la scurt timp după data primirii permisiunii, el urmând să slujească ca eventuală reşedinţă de refugiu a lui Constantin Brâncoveanu; înţelegem astfel grija domnului de a-şi construi un palat demn de statutul său şi de construcţiile laice din Ţara Românească: Mogoşoaia, Potloci sau Doiceşti[1].
Alegerea sa s-a oprit la Sâmbăta de Sus, care devenise în acea vreme centrul unui întins domeniu brâncovenesc, ce cuprindea şi moşiile Sâmbăta de Jos şi Poiana Mărului. La alegerea acestui loc a contribuit şi frumuseţea şi liniştea peisajului, apreciate de un om de gust ca Brâncoveanu.
Lângă casele ridicate de Constantin Brâncoveanu, la începutul secolului al XIX-lea banul Grigorie Brâncoveanu a construit alte clădiri şi acareturi, pe care le enumără el însuşi la 1826: conacul cel mare, casele cele mici ale logofătului, fabrica de rachiu, mori, fierăstraie, pătule, grădini şi împrejmuiri[2].
Din păcate, în acest moment, din frumosul palat nu se mai păstrează decât o frumoasă poartă monumentală ridicată la intrarea în parcul în care se găsea reşedinţa de vară a voievodului Constantin Brâncoveanu, precum şi câteva frânturi de ziduri şi două mari pivniţe, suprapuse de o clădire în plan dreptunghiular, cu aspect baroc[3].
Prima din pivniţe, având o suprafaţă de 32,27 m² şi înălţimea maximă de 4,56 m, este accesibilă doar din interiorul actualei clădiri. Ea are un plan dreptunghiular acoperit de un semicilindru. La construcţia zidului, a cărui grosime depăşeşte cu puţin un metru, au fost folosiţi, alături de cărămizi, şi bolovani de piatră[4]. În cea de-a doua pivniţă, cu o suprafaţă de 82,92 m², se intră din afara clădirii printr-un gârlici. În centrul ei se află un pilon de cărămizi ridicat pe o bază dreptunghiulară. Din acest masiv pilon central se desfac patru arcuri, creându-se astfel patru compartimente, deasupra cărora se ridică pe pandantive câte o calotă sferică. Grosimea zidului este mai mare aici decât în cazul celeilalte pivniţe, 1,30 m, dar sistemul de ridicare a zidului şi dimensiunile cărămizilor sunt aceleaşi[5].
Asemănarea acestor pivniţe cu cele ale palatelor brâncoveneşti de la Mogoşoaia şi Potlogi este evidentă: acelaşi masiv pilon central de plan dreptunghiular, aceleaşi patru compartimente acoperite de calote sferice, acelaşi gen de ferestre, chiar aceleaşi nişe în zid. Este vorba aproape de o identitate; diferă doar proporţiile. Luând proporţiile ca element de comparaţie, pivniţa mare de le Sâmbăta de Sus se plasează între cele două pivniţe de le Mogoşoaia[6].
Asemănarea nu se limitează doar la pivniţe: palatele de la Mogoşoaia, Potlogi şi Sâmbăta de Sus au aproape acelaşi plan: un dreptunghi regulat şi în mijlocul fiecărei faţade câte o ieşitură, o încăpere mai mare pe faţadele laterale, un foişor pe faţada principală în dreptul intrării, iar în partea din spate spre grădină o loggie formând o încăpere mare, deschisă, cu coloane de piatră sculptată ce susţin arcada. Arcada de deasupra, decorată cu coroană princiară şi stemele Cantacuzinilor, este asemănătoare întrucâtva cu arcada de sub pisania bisericii Mănăstirii Hurezului, la fel şi bazele, reprezentând leii, întrebuinţate constructiv în noua restaurare a palatului de la Mogoşoaia[7].
Elementele cele mai reprezentative ce s-au păstrat din fostul palat brâncovenesc de la Sâmbăta de Sus sunt fragmentele de piatră sculptată, ce prezintă şi ele asemănări evidente cu cele de la Mogoşoaia: aceleaşi elemente de ornamentaţie, cu unele deosebiri de tratare. Astfel, un fragment de capitel cu frunze ajurate este asemănător cu capitelurile foişorului de la Mogoşoaia: aceleaşi volute suprapuse de mici semi-palete, aceleaşi frunze de acant, dar mai ales aceeaşi floare de lalea cu trei petale ce se ridică la capătul unui lujer fin, între frunzele de acant. Capitelurile coloanelor de la loggia palatului Mogoşoaia sunt identice cu capitelurile încrustate în poarta mai nouă a fostului palat de la Sâmbăta de Sus: frunze de acant înalte, ajurate şi aceeaşi floare de lalea ce le suprapune cu sepalele larg desfăcute în jurul petalelor bobocului de floare[8].
Apropierile se observă şi în cazul altor elemente sculptate în piatră, apropieri care merg uneori până la cele mai mici detalii. O asemănare evidentă cu piesele analoage de la Mogoşoaia o au postamentele de coloană – ornamentaţia suprafeţelor laterale, apoi a plintei şi a torurilor bazei, lucrată cu mai puţin rafinament, foloseşte exact aceleaşi elemente. Ornamentaţia tamburelor şi a coloanelor torse de la Sâmbăta de Sus se apropie mult de cea a coloanelor loggiei de la Mogoşoaia şi chiar de cea a coloanelor palatului lui Brâncoveanu de la Bucureşti – păstrate şi acestea încrustate în poarta palatului de la Mogoşoaia. Două console aduse de la Sâmbăta de Sus sunt identice cu un tip de console din interiorul palatului de la Mogoşoaia[9].
Numeroasele asemănări, dintre care cele mai evidente sunt cele ale decoraţiei, ne fac să tragem concluzia că domnul Constantin Brâncoveanu a folosit la construcţia palatului de la Sâmbăta de Sus aceeaşi echipă de meşteri care a lucrat şi în Ţara Românească la Mogoşoaia şi Potlogi.
[1] Stoicescu, Nicolae, Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, p. 92.
[2] Ibidem, p. 93.
[3] Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei R.S.R., Buc., 1982, p. 429.
[4] Semo, Şerban, Pe marginea unor vestigii ale curţii brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus, în Revista muzeelor, anul IV, nr, 2, 1967, p. 170.
[5] Ibidem.
[6] Stoicescu, Nicolae, op. cit. p. 93.
[7] Drăghiceanu, Virgil, Palatul lui Constantin Vodă Brâncoveanu din Bucureşti, în BCMI, fasc. 47, 1926, p. 8.
[8] Stoicescu, Nicolae, op. cit., p. 94.
[9] Ibidem.
